Marturisirea de credinta

Mărturisirea de credinţă a bisericii noastre este inspirată din Cuvântul lui Dumnezeu, Biblia și este în conformitate cu Crezul Apostostolic al Bisericii Universale.

Noi credem că:

1. Dumnezeu

Singurul Dumnezeu adevărat S-a revelat pe Sine ca etern şi autoexistent „Eu sunt”, Creator al întregului Univers şi Răscumpărător al omenirii. Dumnezeu este spirit, infinit, absolut, etern şi imuabil (neschimbător) în fiinţa, înţelepciunea, puterea, sfinţenia, dreptatea, bunătatea şi adevărul Lui. El S-a revelat ca un singur Dumnezeu personal, atât imanent cât şi transcendent care există în trei distincţii personale, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, coexistente, coegale, cosubstanţiale şi coeterne. (Deuteronom 6:4; Isaia 43:10,11; Matei 28:19; Luca 3:22; Ioan 1:1)

2. Biblia

Biblia, atât Vechiul cât şi Noul Testament, este inspirată de Dumnezeu şi reprezintă revelaţia Lui pentru om conţinând normele de credinţă şi conduită infailibile, autoritare, suficiente şi demne de incredere. (2 Timotei 3:15-17; 1 Tesaloniceni 2:13; 2 Petru 1:21)

3.  Persoana şi lucrarea Domnului Isus Christos

Domnul Isus Christos este Fiul lui Dumnezeu. Biblia afirmă: eternitatea Domnului Isus (Ioan 1:1; Mica 5:2), naşterea Lui din fecioară (Matei 1:23; Luca 1:31,35), divinitatea Sa (Ioan 5:36-39, 8:14, 10.30, 15:26) şi umanitatea Sa (Matei 1; Luca 2).

Lucrarea Domnului Isus Christos:

a. moartea Sa este scopul principal al intrupării (Marcu 10:45; Evrei 2:9; 1 Ioan 3:5) şi este esenţială pentru mântuire fiind: inlocuitoare (Isaia 53:5,6; 2 Corinteni 5:21), satisfăcătoare (Romani 3:25,26; Coloseni1:20) şi răscumpărătoare (Matei 20:28; Marcu 10:45).

b. învierea Sa în trup (Luca 24:39; Ioan 20:27,28) constituie esenţa credinţei creştine (1Corinteni 15:4; 14-22)

c. glorificarea Sa este exprimată prin înălţarea la cer (Fapte 1:9; Fapte 2:36), glorificarea Numelui Său (Filipeni 2:9) şi mijlocirea Sa (Evrei 4: 14-16; 1Ioan 2:1; 1Timotei 2:5)

4. Crearea, căderea şi răscumpărarea omului

Omul este singura fiinţă creată „ după chipul şi asemănarea” lui Dumnezeu (Genesa 1:26,27), atât trupul cât şi spiritul (Genesa 2:7), matur şi fără nevoia unei evoluţii ulterioare (Genesa 1:31).

Prin neascultare voluntară omul a căzut în păcat (Genesa 3:6) aducând în lume moartea, blestemul păcatului (Genesa 2:17; 3:14-19), pierderea chipului şi asemănării lui Dumnezeu (Romani 3:23) şi păcatul originar (Psalmul 51:5; Romani 3:9; 5:12,19)

Răscumpărarea (mântuirea) omului înseamnă mutarea lui de sub domnia păcatului în Împărăţia lui Dumnezeu (Efeseni 2:1-10) prin „naşterea din nou” (Ioan 3:3-6; 1Petru 1:3; 2Corinteni 5:17; Galateni 2:20). Mântuirea este primită prin har (Fapte 15:11; Romani 3:24; Efeseni 2:8) numai prin credinţa în Domnul Isus Christos (Ioan 3:16; Romani 10:9,10; Galateni 2:16). Pocăinţa ( părerea de rău şi părăsirea păcatului ) face parte din procesul mântuirii (Matei 4:17; Fapte 2:38; 3:19; 17:30).

5. Persoana şi lucrarea Duhului Sfânt

Duhul Sfânt, numit şi Duhul lui Dumnezeu (Genesa 1:2; Romani 8:14) sau Duhul lui Christos (Romani 8:9), este parte din Trinitate. Biblia Îl prezintă ca o persoană. El poate fi ispitit (Fapte 5:9), poate fi minţit (Fapte 5:3), poate fi întristat (Efeseni 4:30; Isaia 63:10) poate întâmpina opoziţie (Fapte 7:51). Este facută distincţie între El şi puterea Sa (Fapte 10:38; Romani 15:13; 1 Corinteni 2:4). Duhul Sfânt are atributele divinităţii: este etern (Evrei 9:14), omniscient (1 Corinteni 2:10,11; Ioan 14:26), omnipotent (Luca 1:35) şi omniprezent (Psalmul 139:7-10)

Lucrarea Duhului Sfânt:

a. în istorie: a fost prezent la Creaţie (Genesa 1:2; Iov 33:4), în inspirarea Bibliei (2 Petru 1:21; 2 Timotei 3:16; Fapte 1:16), în viaţa Domnului Isus la naştere (Luca 1:35), la botez (Matei 3:16), în minunile Sale (Matei 12:28), la moartea Domnului Isus (Evrei 9:14), la Învierea Domnului Isus şi la învierea finală (Romani 8:11).

b. în Biserică: prin darurile şi roada Duhului (1Corinteni 12:1-11; Galateni 5:22,23), prin lucrări speciale de regenerare (Ioan 3:5,6), convingere (Ioan 16:8-11), mărturisire şi glorificare a Lui Isus (Ioan 15:26; 16:14), învăţare (Ioan 14:26), călăuzire (Ioan 16:13) şi prin botezul cu Duhul Sfânt – botezător fiind Christos – (Marcu 1:8; Fapte 2; Fapte 11:16) ca o experienţă aparte care urmează naşterii din nou (Fapte 8:12-17; Fapte 10:44,45).

6.  Biserica

În sens universal, Biserica este una singură (Matei 16:18) formată din totalitatea celor născuţi din nou (1Corinteni 12:13; 1Petru 1:22-25) adică trupul lui Christos (Efeseni 1:22,23) al cărui cap este El Însuşi (Coloseni 1:18). În sens local, Biblia foloseşte cuvântul „biserică” pentru a desemna un grup de credincioşi (Fapte 8:1; 20:17; Galateni 1:2; 1Corinteni 1:2). Misiunea Bisericii este sa-L glorifice pe Dumnezeu (Romani 15:6; Efeseni 1:5,6,14; 3:21; 2 Tesaloniceni 1:12), să se zidească pe Sine (Efeseni 4:12-16; Coloseni 2:7), să se sfinţească (Romani 12:1,2; 1Tesaloniceni 5:23; Evrei 12:14; 1Petru 1:15,16) şi să evanghelizeze lumea făcând ucenici ( Matei 28:19; Luca 24:46-48; Fapte 1:8), fiind sarea pământului şi lumina lumii (Matei 5:13-16).

7. Oficiile Bisericii

Botezul ( în original – „scufundare” ) este un simbol al identificării credinciosului cu Christos în moarte, îngropare şi înviere la o viaţă noua împreună cu El (Romani 6:3,4; Coloseni 2:12; 1Petru 3:21). Botezul nu este o curăţire de păcat în sine ci doar mărturia unui cuget curat (1Petru 3:21). În Noul Testament cei care au fost botezaţi erau oameni care urmau să fie învăţaţi (Matei 8:20), care primiseră Cuvântul (Fapte 2 :41) sau care primiseră Duhul (Fapte 10:47).

Sfânta comuniune, numită şi „Cina Domnului” (1Corinteni 11:20) sau „împărtăşirea” (1Corinteni 10:16) este simbolul Noului Legământ (Luca 22:20; Matei 26:28), o proclamare a morţii lui Isus (1Corinteni 11:26), o proclamare a revenirii lui Isus (Matei 26:29; 1Corinteni 11:26), o părtăşie cu Christos şi cu trupul Său adică Biserica (1Corinteni 10:16,17, 21; 1Corinteni 11:17-29). În Noul Testament a fost practicată de cei 12 ucenici (Matei 26:26) şi mai târziu de cei din biserică (Fapte 2: 41,42) cu condiţia cercetării de sine (1 Corinteni 11:28).

8. Starea finală

Domnul Isus Christos a promis că va veni din nou ( Matei 25:13, Luca 12:40; Fapte 1:11; Apocalipsa 22:7) pentru cei ce sunt ai Săi (Ioan 14:3; 1Tesaloniceni 4:16,17; 1Corinteni 15:51-54). Moartea nu este sfârşitul tuturor lucrurilor ci veşnicia. Biblia vorbeşte de o Judecată finală a tuturor oamenilor (Matei 25:31,32; Apocalipsa 20:11-15) pentru pedeapsă sau răsplătire veşnică (Matei 25; 2 Petru 2:9; Romani 2:6-10; Apocalipsa 22:12).

Promisiunea lui Dumnezeu este că „ cine are pe Fiul are viaţa” (1Ioan 5:12) şi că „tuturor celor ce cred în Numele Lui le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1:12), moştenitori ai unui cer şi pământ nou (2Petru 3:13) unde El Însuşi va locui cu noi (Apocalipsa 21:1-4).