Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte

Deseori ne gândim că basmele sunt doar povești pentru copii. Însă, C. S. Lewis considera că poveștile nu ar fi nicidecum, doar pentru copii. Ca și Tolkien , de altfel, el a recunoscut că asocierea poveștilor cu copiii este un fenomen relativ recent și amăgitor. Așa că, aceia dintre noi, care adulți fiind, îndrăgim încă poveștile, nu ne temem că am putea fi considerați infantili sau ca suferinzi de stagnare în dezvoltare. Adulții sunt în stare și s-ar cuveni să savureze poveștile.

Argumentând despre necesitatea poveștilor, ca instrument de dilatare a sufletelor noastre, prof Louis Markos deplânge starea actuală a societății omenești. El spune: “Noi suntem, în multe privințe, o civilizație aflată în derivă pe mările relativismului și existențialismului. Primul ism, ne-a răpit orice standard transcendental la care să ne raportăm gândurile, cuvintele, faptele. Al doilea ism , ne-a golit viețile de orice semnifcație, scop sau direcție mai înaltă. Compasul nostru este rupt, stelele șterse și suntem lăsați să navigăm cu nimic altceva  decât o credință vagă în triada modernă a progresului, consumerismului și egalitarismului. Acestea, însă, nu sunt îndeajuns… Avem nevoie , pe scurt, de povești. “

Este o ironie tristă, tragică faptul că noi, adulții, cel mai adesea nu observăm magia adevărată. Nu observăm că tot pământul este plin, mustește de slava lui Dumnezeu, că în cuvântul Lui avem “promisiuni prețioase și foarte mari” la care suntem de multe ori insensibili. Depravarea noastră atotcuprinzătoare însă ne pricinuiește trăirea multor zile ale noastre în celula strâmtă a obsesiei de sine. Avem nevoie de ajutor, ca să ne întoarcem dinspre noi înșine, către o realitate mai mare decât noi. Iar acest ajutor îl putem primi prin intermediul poveștilor sau basmelor. Basmele pot fi folosite, nu ca mijloc de dezertare din realitate ci, ca mijloc de a vedea dincolo de zidurile închise ale percepției noastre o realitate mult mai largă, de dincolo de noi.

Haideți să depănăm pe scurt basmul românesc, “Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”, scris de Petre Ispirescu. A fost o dată, ca niciodată un cuplu regal, care-și dorea nespus un odor. După o vreme li s-a născut un fiu. Însă acesta plângea fără încetare și s-a potolit doar când împăratul i-a promis tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte! Făt-Frumos crescu și hotărî să pornească în căutarea a ceea ce i se promisese la naștere. Povățuit de un cal năzdrăvan, s-a pregătit de călătorie lustruind armele tatălui său. Se întâlnește cu făpturi urâte, înzestrate cu puteri supranaturale, care îi sunt potrivnice, dar pe care însă, le biruiește cu ajutorul calului cel năzdrăvan. Într-un târziu, ajunge la palatul unde exista tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte. Trăiește fără grijă sute de ani acolo, dar după ce, din nebăgare de seamă ajunge în Valea Plângerii, nu mai poate fi ținut de nimeni și topit de dor se întoarce în țara natală să își vadă părinții.  Pe drum începe să îmbătrânească și după ce ajunge la ruinele castelului în care se născuse, moare, nemaiapucând să se întoarcă la palatul tinereții fără bătrânețe precum pusese la cale.

Basmul implică elemente din filozofia folclorică românească, reflectă o concepție particulară despre viață și moarte. Urmărește motivul condiției umane implacabile. Ca orice basm,  însă ne învață câteva adevăruri universale:  pământenii se  nasc cu un dor după o altă lume, diferită de lumea noastră, în lumea noastră pământească există totuși magie, se întâmplă lucruri supranaturale(calul zboară, Făt- Frumos lipește picior/cap care se vindecă pe dată), drumul către fericire este presărat de  primejdii, răul caută să zădărnicească izbânda personajului principal, însă, acesta primește ajutor și învinge răul; există un tărâm îndepărtat, în afara timpului terestru. Ca și tipologie, acest basm se încadrează în genul broken stories (poveștilor  frânte), în care binele este portretizat ca și bine, răul ca și rău, însă, la final răul câștigă. O astfel de poveste frântă, ca și basmul nostru românesc, reflectă o concepție deformată despre lume, viață și moarte, și ne prezintă consecințele unei vieți neregenerate.

Oglindește oare acest basm și povestea vieții noastre? Dacă privim în jurul nostru, spre noi înșine, recunoaștem zbaterea prințului de a obține cu orice preț tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte? Forever young, Forever living sunt denumiri ale unor branduri care comercializează produse naturiste, având ca scop declarat oferirea fericirii, sănătății și tinereții. Sume considerabile se investesc în cercetare științifică pentru prevenirea morții prin păstrarea structurii celulare și chimice a corpului, care să facă posibilă recuperarea corpului unei persoane prin tehnologii anticipative.  Trupurile decedate ale mai mult de 100 de persoane au fost depuse pentru păstrare criogenică cu speranța readucerii lor la viață cu ajutorul tehnologiilor viitoare. S-a lansat o ofertă diversă de programe de exerciții fizice( de la aerobic, zumba, Pilates, stretching, până la yoga) concepute pentru menținerea tonusului muscular. Se înregistrează un număr impresionant de cărți, seminarii, programe de instruire care promovează gândirea pozitivă, considerată un factor de personalitate esențial în managementul eficient al stresului, care este asociat la rândul lui cu îmbunătățirea sănătății, implicit prelungirea duratei de viață. Industria modei este fascinată în mod evident de tinerețe. Popularitatea cosmeticelor a crescut rapid în secolul XX, companiile de marcă au dezvoltat produse anti-aging pentru a asigura o înfățișare tinerească. Probabil bărbații își închipuie că doar persoanele de gen feminin sunt vulnerabile la mirajul tinereții fără bătrânețe și a vieții fără de moarte. Dat fiind că populația feminină este reprezentată în mod semnificativ, ca și clientelă majoritară a cursurilor pentru alimentație sănătoasă, a sălilor de fitness, a trainingurilor pentru gândire pozitivă, a magazinelor de haine, a saloanelor de înfrumusețare. Dacă cercetăm cu grijă însă tendințele actuale ale populației masculine, recunoaștem semne clare ale aceleiași năzuințe, formele de manifestare fiind diferite, caracteristice personalității masculine. Viața bărbaților din societatea actuală pare a se desfășura sub zodia haosului desăvârșit, dominată de dorințe nedisciplinate. Munca este privită ca un rău necesar și caută astfel să lucreze cât mai puțin. Nevoia de odihnă degenerează în lene. Spiritul bărbătesc de războinic nu mai strălucește în implicare personală în lupta spirituală. Ci, o formă latentă a acestuia zvâcnește jalnic în implicare în jocuri pe computer sau  în vizionarea și indentificarea cu faptelor eroilor promovați de media. Bărbații se jertfesc pe sine însă, nu pe altarul lui Dumnezeu ci, pe cel al materialismului. Expectanța permanentă este de a primi. Majoritatea bărbaților, indiferent de vârsta biologică, așteaptă să fie îngrijiți, dădăciți de guvern, prieteni, soții, chiar copiii. Se complac astfel într-o fază de imaturitate, refuzând să dea piept cu provocările unei vieți adulte. La fel ca și Făt-Frumos din basm suntem ademeniți să ne urmărim propria fericire. Ca femei, credem că ne-o putem dobândi prin eforturi țintite, urmărind sănătate și frumusețe. Ca bărbați, credem că prin satisfacerea propriilor plăceri, evitarea suferinței de maturizare, vom rămâne veșnic tineri. Însă, ne înșelăm singuri și vom sfârși, ca Făt-Frumos, între ruine. Ruinele unei vieți irosite în căutarea dobândârii a ceva ce este imposibil de dobândit de noi înșine. Iar în final, vom muri și în trupurile noastre.

Dacă o astfel de poveste este frântă, cum arată o poveste intactă? Într-o poveste intactă există bine, există și rău, dar în final, binele învinge.

Nici un basm sau mit nu se poate compara cu Măreața Poveste, Adevărata Poveste.

Adevărata Poveste curge altfel decât basmul de dinainte. Autorul ei este Însuși Dumnezeu. Lumea aceasta, întreg universul, este povestea scrisă de El. Iar noi suntem personaje în povestea Lui.

Dumnezeu, ca Autor, este transcendent, înălțat, privește de sus către fiii oamenilor, este Alfa și Omega, se relaționează la noi din afara timpului.  El, însă, este și personaj  în povestea Lui. Deși neschimbat, a luat un trup și a locuit printre noi.

Dumnezeu este și Povestitorul și Personajul principal. El scrie povestea și apoi vine omoară balaurul și scapă prințesa. Dumnezeul cel viu nu este un observator detașat. Dumnezeu se naște, crește ca un vlăstar, se maturizează. El se identifică cu suferințele noastre, până într-acolo că devine om al durerii, obișnuit cu suferința. Plânge, sângerează, moare. Isus Hristos nu aleargă după tinerețe fără bătrânețe. El luptă, suferă, ia asupra lui tot păcatul și toată rușinea noastră, toată răzvrătirea și ura, boala și moartea și o înghite, lăsându-se înghițit pe Sine. Balaurul este zdrobit prin zdrobirea Prințului Păcii Însuși, în Vinerea Mare.

În povestea pe care Dumnezeu a scris-o, răul nu are ultimul cuvânt. Trei zile mai târziu, Hristos iese din mormânt și proclamă eliberare tuturor prizonierilor din temnițele balaurului care Îl vor urma. Drumul ucenicului, spre maturizare, este greu și primejdiile sunt multe. Vrăjmașii sunt din altă lume și mult mai puternici decât noi. Dar Eroul din această poveste este și mai mare și ne promite să fie cu noi până la sfârșit, chiar și în întunecata vale a morții față de noi înșine. El promite să ne izbăvească în siguranță, în Împărăția Lui cerească.

Privind prin lentila spartă a basmului Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte, putem vedea contrastul cu Adevărata Poveste, din care și noi facem parte. Înțelegem că Eroul nostru, este matur și nu și-a căutat propria fericire ci, a venit dintr-un palat veșnic, a coborât pe tărâmul muritorilor ca să deschidă o cale pentru ei către palatul veșnic. Și această cale către palatul vieții veșnice a deschis-o călcând peste hidoasa moarte cu moartea Lui Însuși. El moare ca să ne dăruiască viață. El ne cheamă prin Evanghelie să călcăm pe urmele Lui și să perseverăm în pelerinajul nostru cu curajul și nădejdea reînnoite, știind că nu există tinerețe fără bătrânețe pe acest pământ, dar la capăt de drum ne așteaptă  viața fără de moarte, pe tărâmul celălalt al veșniciei.

Ne dorim nouă tuturor, tinerețe urmată de maturizare și unirea în moarte, împreună cu Hristos, întru viață veșnică!

 

adaptare de Corina Gherdan

martie 2015

 

 

Surse:

Joe Rigney, “Are fairy tales just for children? 26 Iunie, 2011

http://www.desiringgod.org/articles/are-fairy-tales-just-for-children

Jon Bloom, “Did Tolkien waste his life?” 19 Decembrie, 2014

http://www.desiringgod.org/articles/did-tolkien-waste-his-life

Andrew Pudewa,” Fairy tales and moral imagination” streamed live on 26 Ianuarie 2015 https://www.youtube.com/watch?v=UU0W7sLhvCA

Alexandru Safta, “Viața în stand-by -știința criogeniei” 15 Septembrie, 2010

http://www.descopera.ro/stiinta/7215635-viata-in-stand-by-stiinta-criogeniei

Joe Rigney, “The story- teller who entered in” 22 Decembrie, 2012

http://www.desiringgod.org/articles/the-story-teller-who-entered-in

David DeWitt, Cartea bărbatului matur, (Fundația Link România, 2004)

 

sursa foto: http://www.artline.ro/6-locuri-mitice-faimoase-din-cultura-universala-30970-1-n.html

Leave a Reply