Perspectivă

Perspectivă

Freamăt, așteptare, pregătire, puțină intrigă născută din câteva evenimente care se ambiționau să nu rămână obscure și neștiute de nimeni; curiozitate, mondenități politice și religioase, toate prezente și amestecate cu promisiunea unei sărbători ce avea să fie, pentru unii, doar satisfacerea unei nevoi presante de a afla dacă „Cel despre care se vorbește va veni sau nu”, pentru alții, un moment de cumpănă și de decizii definitorii, pentru că „e mai bine să moară unul, decât tot poporul”. Pentru istorie și posteritate, însă, urma o zi, o sărbătoare care nu va putea fi ștearsă din memoria colectivă a umanității pentru că „dacă ei vor tăcea, pietrele vor striga!”

Un moment magic al împlinirii profețiilor de veacuri. O oglindă a istoriei în care timpul nu mai avea răbdare să curgă secundă cu secundă, ci, se precipita necontrolat, îngrămădit într-o singură săptămână. Faptele prezente și viitoare ale umanității, cele bune și cele rele deopotrivă,reușitele, eșecurile, păcatele, vina, zbaterea și toată suferința care a fost și care urma să fie generată de drama existenței umane, au fost adunate într-un mod îngrămădit, apăsător, fatal. Destinul judecat acolo nu aparținea doar celor prezenți. Era decis destinul celor care au fost și al tuturor celor ce vor mai fi vreodată în viață. Și, de aceea, invitația de a privi în această oglindă magică a istoriei este universală, adresată tuturor.

Magia invitației celor prezenți atunci în Ierusalim a fost irezistibilă. „Toată cetatea s-a pus în mișcare” și toți așteptau curioși, nerăbdători, intrigați sau deranjați. Și, într-un fel sau altul, toți au privit în această oglindă, fascinați de acest moment marcant și definitoriu.

Dar, deși oglinda a fost aceeași pentru toți, fiecare a privit și a văzut altceva. Unii au văzut o amenințare, alții o revoltă, o competiție lansată public, o provocare a conducerii și a sistemului religios și politic. Unii, maturi și orbi sau ignoranți, alții, copii neștiutori dar entuziaști, alții, doar luați de val și duși de mulțime, neînțelegând de ce acum strigă „Osana” când în inima lor erau deja pregătiți să strige „răstignește-L”.

La fel și azi, suntem atrași irezistibil de oglinda magică a istoriei. Ne oprim, ne aplecăm, privim și apoi, ni se pare că ceea ce am văzut este veridic, autentic, real, adevărat și corect. Ne construim opiniile, principiile și viitorul bazați pe ceea ce știm că am văzut. Acționăm ghidați de un pol moral determinat de concluziile privirii în magica oglindă.

Și toți credem că avem dreptate, că suntem scuzați sau indreptățiți să gândim și să acționăm așa cum o facem. Doar nu suntem și noi manipulați de mulțime, nu putem fi ignoranți sau orbi, neștiutori sau copii. Fricoși, naivi sau răi. Perspectiva noastră TREBUIE să fie corectă. Este definitorie pentru noi, așa că nu poate fi greșită. Doar nu suntem… , nu putem fi… , printre cei pentru care Isus a plâns. Suntem cu două mii de ani mai înțelepți decât ei.

Plânsul lui Isus pentru cetate nu a fost determinat de perspectiva lor trecută, poate nici de cea prezentă. El a plâns pentru că cei care au privit în oglinda istoriei precipitate în Săptămâna Mare au fost incapabili să-și vadă propria șansă de schimbare a perspectivei viitoare, a destinului personal și colectiv. Nu au cunoscut „vremea cercetării”. În sfârșit omul putea să vadă, să guste, să primească soluția lui Dumnezeu la tragedia universală a păcatului uman și a consecințelor derivate dintr-o perspectivă greșită asupra originii și sensului prezenței noastre aici.

Umanitatea întreagă, nu doar cei din Ierusalim, a privit și nu a văzut. A participat și nu a înțeles.

Mai era nevoie de o înviere precedată de frângerea Pâinii, de golirea paharului…

Ferice de cei care au așteptat, care au rămas până la capăt.

Aceștia au înțeles! Au privit și au văzut!

Au trăit și au cunoscut!

Au primit o nouă perspectivă spre înviere, lumină și viață!

 

 

Adi Galiger

aprilie 2015

Leave a Reply

perspectiva