Doar idei sau gândul lui Dumnezeu? – partea a doua

Doar idei sau gândul lui Dumnezeu? – partea a doua

Din gândul lui Dumnezeu, prin exprimarea căruia Dumnezeu se descoperă pe Sine, s-a născut Pentateuhul, Legea sau primele cinci cărți ale revelației scrise, ale Bibliei. Orice proorocie, descoperire sau scriere ulterioară, orice analiză, judecată sau apreciere cu privire la om, la caracterul și calitatea faptelor sau alegerilor sale se relaționează în mod direct cu Legea, cu scrierile inițiale în care Dumnezeu ne arată atăt caracterul Său, cât și intențiile și planurile Sale pentru om. Chiar și Noul Testament este o retraducere a intențiilor inițiale ale lui Dumnezeu, o împlinire desăvârșită a Legii, o continuare a planului inițial de mântuire a omului, de scriere a Legii lui Dumnezeu în inima acestuia. Cristos a fost împlinirea Legii, desăvârșirea ei printr-o ascultare completă și, prin El, noi suntem împăcați cu Dumnezeu față de Lege. Prin El, gândul lui Dumnezeu ia ființă în noi, în cei care prin credință am primit binecuvântarea ascultării Sale depline.

Caracterul și planul lui Dumnezeu nu au început să fie descoperite prin Cristos, ci prin învățăturile Vechiului Testament, cu precădere prin Pentateuh, Cristos fiind revelația ultimă și completă („cine M-a văzut pe Mine, L-a văzut pe Tatăl” –  Ioan 14:9 ) și împlinirea Legii și a planului lui Dumnezeu pentru omenire. De aceea noi, prin unirea cu Cristos suntem părtași acestei împliniri depline a Legii lui Dumnezeu. Nu putem separa învățăturile lui Cristos de Vechiul Testament. Teologia după care ne ghidăm azi viața și credința include învățăturile, teologia Vechiului Testament.

Teologia Vechiului Testament este disciplina care studiază textele canonice ale Vechiului Testament, cu scopul de a descoperi mesajul acestora, semnificația teologică a acestor texte în contextul cultural, istoric și religios în care au fost scrise, să observe principii despre natura și acțiunile lui Dumnezeu, ca teme principale, determinante, din care derivă alte subiecte majore, să prezinte o bază pentru reflecții teologice ulterioare. Pornind de la însăși definiția teologiei, obiectivul ultim al teologiei Vechiului Testament este să-L arate pe Dumnezeu, așa cum S-a revelat pe Sine în scrierile canonice ale Vechiului Testament. Baza de studiu, dar și cea mai controversată parte a acestor texte este Pentateuhul. Primele cinci cărți ale canonului biblic sunt esențiale, vitale pentru înțelegerea naturii lui Dumnezeu și a revelației Sale, pentru descoperirea originilor, pentru definirea noțiunilor de păcat, răscumpărare și sfințire, pentru o teologie biblică unitară, pentru urmărirea planului lui Dumnezeu cu omenirea de-a lungul istoriei. Importanța Pentateuhului nu vine doar din simplul rol de a fi un fundament, ci și din relaționarea continuă a scrierilor ulterioare ale canonului biblic cu principiile, poruncile și standardul stabilit de acesta. Istoria poporului Israel, faptele și cultura evreilor sunt judecate în funcție de acest standard. Binecuvântarea, dezvoltarea, progresul, robia, pedeapsa, exilul sunt urmări ale ascultării sau neascultării de Legea lui Dumnezeu, primită prin Moise. Ceea ce îi definește pe evrei, ca popor cu o identitate unică, ceea ce i-a ajutat să facă față tuturor provocărilor istoriei civilizațiilor umane, ca o cultură aparte, sunt tocmai aceste idei inițiate și formulate de Pentateuh.

„Importanța semnificației teologice a Pentateuhului nu poate fi exprimată în mod adecvat, pentru că fără Lege, restul Scripturii nu are fundament. Fără Pentateuh istoria interferenței lui Dumnezeu cu ființele umane nu are nici un cadru interpretativ. Fără Pentateuh, ceea ce Elmer Martens numește Designul lui Dumnezeu, n-ar fi putut fi determinat corect față de restul Bibliei, dacă aceasta ar nu ar fi conținut scrierile Pentateuhului.

Ceea ce Legea oferă este o prezentare de început și totuși comprehensivă a lui Dumnezeu. Pentateuhul ni-L descoperă de Dumnezeu, unic în ființă, esență, caracter și acțiuni. Un singur Dumnezeu creează și susține umanitatea întreagă, fiecare națiune, fiecare persoană. Pentru că există un singur Creator, standardele Sale se aplică fiecărei creaturi. Nu există un alt dumnezeu care să dea un alt set de legi. Israel trebuie să fie o binecuvântare pentru toate națiunile (Genesa 12:1-9), prin faptul că sunt un neam de preoți pentru alte națiuni (Exod 19:5, 6). Nici o altă revelație nu este dată ca alternativă la aceste adevăruri. Aceste standarde trebuie împlinite, sau judecata lui Dumnezeu va veni împotriva întregului pământ (Genesa 6-9), împotriva unei anumite națiuni (Exod 5-15), împotriva unei regiuni (Genesa 15:13-16, Levitic 18:24-30) sau împotriva Israelului (Deuteronom 28:15-68). Dumnezeu domnește peste pământ. De aceea, Dumnezeu domnește peste istorie.

Dar, Dumnezeu nu domnește peste pământ în mod silențios, tăcut, provocându-i pe oameni să ghicească modalitatea în care să se relaționeze la El. Existența Pentateuhului indică faptul că dorința lui Dumnezeu de a relaționa cu oamenii este suficient de mare încât să descopere prin Moise semnificația istoriei și standardele legământului. Revelația este adusă oamenilor păcătoși prin cineva care vorbește în mod direct cu Dumnezeu. Aceasta poate fi înțeleasă fie că este citită, fie că este auzită. Harul lui Iehova crează cuvântul scris, atât de mult cât acesta poate fi pătruns. Revelația nu se încheie odată cu Deuteronomul, prin urmare toți cei care-i urmează sunt chemați să aplice principiile Legii, oricărei revelații scrise, ulterioare.”[1]

 

Adi Galiger – februarie 2015

 

 

 

[1] Paul R. House, Old Testament Theology, IVP Academic, Downers Grove, Illinois, 2008, p 196

Leave a Reply