Depresia

Cu surprindere, puțină curiozitate și ceva mai mult scepticism, am urmărit câteva știri, observând că s-a repetat de mai multe ori, că această săptămână prezintă riscul cel mai mare de depresie, din tot anul. Optimist din fire, nu pot să spun decât că asta e o veste bună. Săptămâna asta are tot șapte zile și aproape a trecut!

Același ton optimist mă face să-ți spun că, dacă aceste rânduri sunt despre tine, ești într-o companie selectă, în primul rând din cauza celorlalte nume aflate pe lista asta, apoi pentru că ești printre cei care au luptat și au primit soluția lui Dumnezeu, fiind vindecați, eliberați și restaurați de El. Ilie, Iona, David, Moise, Naomi, Iov, Solomon, Ieremia, poate eu, poate tu…

Probabil că într-o astfel de săptămână, și Ilie, și Iona au avut un dialog interesant cu Dumnezeu. 1 Împărați 19:4  Ilie s-a dus în pustie unde, după un drum de o zi, a şezut sub un ienupăr şi dorea să moară, zicând: „Destul! Acum, Doamne, ia-mi sufletul, căci nu sunt mai bun decât părinţii mei.” Iona 4:8,9  Când a răsărit soarele, Dumnezeu a făcut să sufle un vânt uscat de la răsărit, soarele a bătut peste capul lui Iona şi Iona a leşinat. Atunci a dorit să moară şi a zis: „Mai bine să mor decât să trăiesc!” Dar Dumnezeu i-a zis lui Iona: „Bine faci tu de te mânii din pricina curcubetelui?” El a răspuns: „Da, bine fac că mă mânii până la moarte!”

Depresia nu trebuie să fie un subiect despre care nu vorbim, nu este un motiv să ne ascundem de lume, plini de rușine. Nu suntem mai slabi sau mai puțin spirituali, mai departe de Domnul, mai vinovați. Nu suntem singuri. Organizația Mondială pentru Sănătate informează că peste 350 milioane de oameni suferă de depresie. Femeile cu 50% mai mult decât bărbații, mortalitatea bolnavilor de cancer crește cu 40% în cazurile de depresie, peste 15% din români au declarat că suferă de această afecțiune. Rata celor care sunt afectați nu variază în funcție de statutul social, nici în funcție de bogăție sau sărăcie.

Vreau să fac doar o pertinentă observație, înainte de a prezenta, pe scurt, câteva cauze și câteva posibile soluții. Omul nu este o ființă doar de natură fizică sau doar spirituală. Este o îmbinare remarcabilă, gândită și realizată de Dumnezeu, între cele două naturi. De aceea soluția pentru problemele omului, inclusiv pentru depresie, este tot o îmbinare între fizic și spiritual.

Am fost foarte intrigat să descopăr că, până și în Biblie, multe cazuri de depresie au avut cauze fizice. Oboseala lui Ilie, după confruntarea de la Muntele Carmel, după fuga lungă din fața Împărătesei Izabela, epuizarea lui Moise, atunci când, suferind de sindromul mesianic, în izolare și singurătate interioară, a încercat să răspundă singur tuturor problemelor poporului , boala și bătrânețea autorului Psalmului 88, dezamăgirea Eclesiatului care vede că după ce le-a încercat pe toate, viața îi scapă printre degete într-o deșertăciune a deșertăciunilor… Remediul înițial oferit de Dumnezeu pare să fi fost, fie odihna (mâncare și somn), fie restabilirea priorităților, a valorilor și a lucrurilor cu adevărat importante, fie reorganizarea practică a vieții. Apoi, în mod invariabil a venit surpriza lui Dumnezeu; această constantă inevitabilă. Dumnezeu se descoperă și aduce cu Sine o nouă normalitate. Percepția realității este schimbată, corectată și mai mult, atenția este îndreptată spre El, nu spre cauzele depresiei sau spre sentimentele generate de aceasta.

Apoi, pierderile majore pot constitui o cauză a depresiei. De exemplu, pierderile suferite de Iov și Ieremia. În Biblie avem chiar o carte numită Plângerile lui Ieremia. Atât cuvintele lui Iov, cât și ale lui Ieremia sunt așa de cunoscute și în contextul generațiilor de azi. Nu mai vreau, nu mai pot; de ce m-am născut, unde este Dumnezeu, de ce doar eu?… Soluția lui Ieremia este în schimbarea gândurilor: Plângerile lui Ieremia 3:21  ”Iată ce mai gândesc în inima mea, şi iată ce mă face să mai trag nădejde: bunătăţile Domnului nu s-au sfârşit, îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înoiesc în fiecare dimineaţă și credincioşia Ta este atât de mare! „Domnul este partea mea de moştenire” zice sufletul meu; de aceea nădăjduiesc în El. Domnul este bun cu cine nădăjduieşte în El, cu sufletul care-L caută.”

Pe lângă pierderile suferite, Iov a vut parte și de un context deprimant. Apropiații lui, soția, prietenii, vecinii, cei care odinioară îl respectau crează în jurul lui un context de acuzare, de vinovăție, de sfărșit tragic, iminent și lamentabil – uită-te la faptele și greșelile tale, ești un nimic, viața ta nu are însemnătate, mărturisește vina ascunsă, ai ajuns ca un câine, unde este fala și mândria pe care o afișai în fața oamenilor, blestemă pe Dumnezeu și mori… Arma cu care Iov a învins contextul și vocile deprimante care îl alimentau a fost credința, convingerile și credincioșia cu care și-a păstrat principiile. Iov 19:23  „Oh! aş vrea ca vorbele mele să fie scrise, să fie scrise într-o carte; aş vrea să fie săpate cu un priboi din fier şi cu plumb în stâncă pe vecie… Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.”

O altă cauză a depresiei poate fi imaginea negativă despre sine, despre propria identitate și competență. Naomi, analizându-se pe sine, spune: lângă mine nu este viitor…,  eu nu sunt…, eu nu pot… Remediul este în minunea lui Dumnezeu, care în mod providențial găsește soluții. El este. El poate. Până și apostolul Pavel a fost nevoit să recunoască: „prin har sunt ceea ce sunt” și „pot totul în Christos care mă întărește”

În Psalmul 32 găsim atât o sursă a depresiei, cât și remediul . Eșecul spiritual sau moral. Consecințele greșelilor noastre ne însoțesc, ne urmăresc, ne doboară. Păcatul nerezolvat duce la depresie, la distrugere, la epuizare spirituală, la moarte. Soluția pentru păcat este iertarea dată de Dumnezeu și aceasta este condiționată de mărturisire. Acesta este primul pas: „atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” și Tu ai iertat vina păcatului meu.” Iertarea, vindecarea și restaurarea sunt, mai apoi, implicite. Dacă păcatul are consecințe aducătoare de moarte și mărturisirea are consecințe aducătoare de iertare și viață. Așa este natura lui Dumnezeu, așa este credincioșia Lui.

O ultimă cauză pe care o menționez acum este lupta sau presiunea spirituală. Epuizarea nu este de natură fizică. Este mult mai puternică și are consecințe și implicații mult mai profunde. Isus în grădina Getsimani, la finalul unei lupte, la capătul unei confruntări spirituale continue („O neam necredincios!” le-a zis Isus. „Până când voi fi cu voi? Până când vă voi suferi?”) este cuprins de o întristare de moarte. Apogeul luptei este aici. Înainte de confruntarea finală și decisivă nu este timp de odihnă, de refacere. În acest punct orice retragere înseamnă înfrângere. Aici, nu este loc de pășit înapoi. Ezitările sunt fatale. Natura umană este testată la limită și doar puterea lui Dumnezeu duce lupta mai departe. Aici, Isus este cuprins de o întristare de moarte. Aici, singura soluție este „voia ta, totuși, Doamne, nu voia mea”. Isus nu S-a izolat, nu S-a închis în Sine, nu a purtat o mască, nu Și-a consumat energia și resursele cu amărăciunea sau cu blamarea celor vinovați. S-a rugat și nu a renunțat. A mers până la capăt. Și acest capăt nu a fost la moarte, ci, dimpotrivă, la înviere și glorificare!

 

Adi Galiger
ianuarie 2015

Leave a Reply